Luni, 12 august 2013, începând cu ora 20.00, Observatorul Astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi invită toţi iubitorii de astronomie la Perseide – ploaia de stele căzătoare. Accesul publicului se va face doar pe la poarte dinspre punctul trecere BAC, preţul uni bilet fiind de 3 lei / persoană.
Vor fi organizate observaţii astronomice – meteori, planetare, stele duble şi obiecte deep – sky, pe Terasa de observaţii astronomice şi vizionări de filme documentare de astronomie în Sala de programe educative şi activităţi interactive, Sala Polivalentă.
Perseidele sunt meteorii („stele căzătoare”) care ne încântă în fiecare an în luna august, fiind vizibili în jurul datei de 12 august iar perioada maximă de observaţii fiind în noaptea de 11 – 12 august sau 12 – 13 august. Perseidele sunt un curent de meteori care poate fi observat în fiecare an. Pentru aceasta trebuie ca radiantul meteorilor să fie deasupra orizontului. Radiantul este locul de pe bolta cerească din care se revarsă fluxul de meteori şi care este în cazul Perseidelor constelaţia Perseu.
În mod tradiţional curenţii de meteori sunt numiţi în funcţie de constelaţia în care se află radiantul. Corpurile meteorice sunt resturi de comete, care s-au împrăştiat în timp de–a lungul traiectoriei cometei care le–a produs. O asemenea concentraţie de resturi de cometa, care de fapt sunt particule de praf, sunt numite curenţi de meteorici. Când Pământul întâlneşte un asemenea curent, au loc adevarate „ploi de stele”. Fenomenul luminos, meteorul, caracteristic oricărui corp meteoric ce pătrunde în atmosfera terestră, se datoreşte arderii şi volatilizării complete a corpului prin frecare cu păturile superioare ale atmosferei. Din aceasta cauză meteorii se observă ca nişte dâre luminoase, uneori foarte strălucitoare.
Dacă dimensiunile corpului meteoric sunt suficient de mari, acesta nu se volatilizează complet şi ajunge la suprafaţa Pământului, deşi la traversarea atmosferei el pierde o parte din materia sa. Meteori care sunt foarte strălucitori, se numesc şi bolizi. Cantitatea de materie meteorică ce ajunge zilnic pe pământ este apreciată la câteva tone.
În cazul Perseidelor ele se produc constant în fiecare an, deoarece Pământul în traiectoria sa în jurul Soarelui trece prin acest curent în aceeaşi perioadă. Originea curenţilor meteorici este în mod cert cometară.
Primul care a precizat legatura dintre comete şi curenţii meteorici a fost astronomul italian G.Schiaparelli, care a arătat prin calcul că Perseidele au aceeaşi orbită ca şi cometa Swift–Tuttle 1862 III. Astfel, de regulă, curenţii apar prin dezintegrarea – totală sau parţială a nucleelor cometare, aceştia având în final aproape aceleaşi orbite ca şi cometele din care au provenit.
Este posibil ca şi ciocnirile dintre asteroizi, sau dintre asteroizi şi comete, sau unele erupţii puternice de pe planetele gigante să fie surse ale apariţiei curenţilor meteorici, dar aceste ipoteze nu sunt încă confirmate.
