Ministrul Rafila despre obligativitatea măștii, carantina după vacanță, noile vaccinuri Omicron și spitalele PNRR – Interviu video (SpotMedia)
Creșterea valului 6 Covid a încetinit, iar în jur de 15 august sperăm să intrăm pe un trend descrescător. În toamnă nu vom avea o tulpină mai gravă pentru că aceste virusuri devin tot mai puțin agresive chiar dacă sunt foarte transmisibile, formele de boală devin mai ușoare, afirmă ministrul Sănătății, Alexandru Rafila.
Într-un interviu pentru spotmedia.ro, ministrul Rafila a arătat că această infecție nu va mai fi o problemă de sănătate publică pe viitor și va produce infecții banale, la fel ca restul coronavirusurilor.
Iată principalele declarații:
- În cazul Omicron, transmisibilitatea nu e influențată nici de trecerea prin boală, nici de vaccinare.
- Nu mai există nici zonarea după incidență, numărul de cazuri nu mai e relevant.
- Recomandarea mea este că doza a 4-a să fie făcută cu vaccinul nou care include tulpina Omicron și variantele sale, care va fi disponibilă spre finalul lui septembrie.
- Avem pe stoc peste 8 milioane de doze de vaccin în varianta veche pe care nu reușim nici măcar să le mai donăm.
- Dacă introduci obligtivitatea măștii forțat, discreționar, oamenii fie nu o vor purta, fie o vor purta incorect, adică ineficient.
- Trebuie să facem minimum 25 de unități sanitare cu minimum 5.500 paturi noi din 1,7 miliarde de euro PNRR. Propunem să fie finanțate investițiile de maximum 206 milioane de euro.
- Scopul nostru nu e să dezvoltăm centrele universitare unde există deja resurse serioase și se construiesc tot cu bani europeni spitale regionale.
- Pot fi spitale noi sau reabilitate, construcții parțiale, o secție sau mai multe în clădiri noi din spitale existente.
- La acceptarea unui proiect trebuie dovedit că există confinanțarea și că nu dezechilibrează condiția de a face minimum 25 de spitale.
Agricultură fără investiții, dar cu rugăciuni | PSD și PNL au ratat toate țintele pentru irigații (Europa Liberă)
Seceta a prins, din nou, România nepregătită, deoarece programul de irigații este departe de ținta asumată prin programele de guvernare din 2017 sau 2020.
Peste două milioane de hectare ar fi trebuit să beneficieze astăzi de sisteme moderne de irigații, dacă promisiunile politicienilor s-ar fi îndeplinit.
Realitatea din teren este diferită de cea de pe hârtie: seceta afectează masiv culturile în 2022, irigațiile nu s-au realizat decât pentru cel mult 40% din suprafața promisă, iar costurile pentru irigații sunt mari. Investițiile sunt și ele departe de suma promisă.
Din totalul de 1,1 miliarde de euro care a fost pe hârtie în 2017, doar 10% reprezintă investiția reală în intervalul 1 ianuarie 2017 – 1 ianuarie 2020, potrivit fostului ministru al Agriculturii, Adrian Oros.
În acest context, politicienii încearcă să caute vinovați, iar banii europeni sunt priviți, din nou, cu interes. Din păcate, intervenția nu poate salva cultura din 2022, iar cauza se regăsește în eșecul anilor trecuți, remarcă experții. Nici introducerea capitolului irigații în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) nu reprezintă o soluție miraculoasă pe termen scurt.
În programul de guvernare al actualei Coaliții (PNL – PSD – UDMR) se vorbește despre extinderea și reabilitarea sistemului de irigații, care ar trebui să acopere 3.3 milioane de hectare. Bugetul necesar este de 2,7 miliarde de euro, iar promisiunea este că totul se va realiza până în 2024, data viitoarelor alegeri.
Fermierii au solicitat și în 2022 despăgubiri din partea guvernului pentru secetă. Anual, statul român plătește despăgubiri de sute de milioane de euro sau zeci de milioane de euro.
Integral, aici.
Neputinţa autorităţilor de a face alt pod în locul celui prăbuşit în Siret (Adevărul)
Podul de la Luţca, Neamţ, administrat de Consiliul Județean condus de Ionel Arsene, s-a prăbuşit pe 9 iunie în Siret, la şase luni de la reabilitare, dar de atunci autorităţile nu au făcut nimic pentru a construi altul, ca să-i scutească pe localnici de un lung ocol S-a propus realizarea unui pod de pontoane de către Armată, însă autoritățile județene spun că nu au bani pentru plata infrastructurii și mentenanța ei.
Pe larg, în Adevărul.
Blestemul geografiei. Cum facem să avem şi o „alianţă financiară“ pe lângă cea politico-militară? Aflată la 400 de kilometri de război, România se împrumută de la aliaţii săi din NATO cu cea mai mare dobândă din UE, de 9% (Ziarul Financiar)
„Sfântul Frankfurt“, noua capelă de rugăciune a finanţiştilor europeni, aflat la 2.300 de kilometri de Moscova, îi împrumută pe nemţi la o dobândă de 1%, pe cehi cu 5%, pe unguri cu 9,1%, iar pe români cu 9,3% – diferenţă direct proporţională cu distanţa de linia frontului.
Nu doar economia, ci şi politica este de vină. Cristian Preda, decanul Facultăţii de ştiinţe politice a UB: Când ai un premier şi un ministru de finanţe pe care nu-i cunoaşte nimeni în UE, ce aşteptări să ai?
De ce ne împrumutăm cel mai scump din UE, când lumea occidentală vrea, după cum spune, ca România să fie solidă şi bine înarmată? Cu România pe post de pilon de stabilitate şi printre primele bastioane de apărare ale lumii occidentale, nu ar trebui ca accesul la finanţare să fie facilitat, tocmai pentru a-şi putea împlini rolul de pilon de susţinere?
Dacă pe plan militar, de exemplu, România a fost printre primele ţări întărite, pe pieţele financiare situaţia este la polul opus, pentru că dobânzile la care se împrumută România au crescut constant şi sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Or, puterea unei ţări stă tocmai în puterea ei economică şi financiară. „O să vedeţi că, istoric, România a avut un risc de ţară foarte ridicat comparativ cu alte state din Europa. În principiu riscul vine din dezechilibre macro, atunci când ai un deficit de cont curent în creştere şi care a trecut de mult linia roşie“, a răspuns la ZF Live economistul Laurian Lungu, fondator al think-tank-ului Consilium Policy Advisors Group.
Din tranșee, un doctor în istorie, devenit artilerist în armata ucraineană, are un mesaj pentru Occident: Dați-ne arme! Nu știm cum să ne apărăm de rachetele Rusiei (Libertatea)
Nazar Razluțki luptă în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei împotriva invadatorilor ruși. S-a înscris benevol în armată, simțind că este momentul să își apere țara. E doctor în istorie, scriitor, autor a numeroase cărți despre trecutul ucrainenilor. Acum, la nevoie, a devenit artilerist. Din prima linie a frontului, acesta le povestește cititorilor Libertatea despre situația din zonele de conflict.
Citiți articolul original pe
