Vreau sa ma vindec de o boala nationala. Se transmite genetic din pacate de la ciobani la fii si fiice, de la ciobanul mioritic care se resemna rapid si usor in fata “meandrelor concretului”. Cine vrea sa se faca bine…? Eu vreau ca atunci cand o sa fiu mare sa ma fac macar un pic german. Poate imi fac singur strada mea bine asfaltata… zic… daca ma fac neamt poate o sa fiu in stare… nu? Ca vreau si eu o gradina fara ziduri, vreau si eu sa calc pe iarba la mine in oras… vreau iarba la mine in oras. Vreau copaci si flori, si gunoaie sortate care stau la ghena nu in parcare in fata blocului unde se joaca toti copii din cartier. Cine mai vrea sa se faca german cand creste mare? Dar oare nu gasim in noi neamtul care sa se ridice si sa ceara un parc cu alei cu flori si iarba, o strada curata? Eu l-am descoperit pe neamtul mic din mine care ma indemna zilele trecute sa iau ciocanul si sa sparg zidul cimitirului de la noi din oras. Este un zid gros…mai gros decat sunt peretii de la bloc. E trainic, ca sa tina, sa reziste…cine stie poate or vrea mortii sa il sara noaptea de Halloween… ca s-a transmis si la ei ca a devenit deja sarbatoare nationala… traditional romaneasca transmisa si ea genetic de la ciobani. L-as darama ca macar in cimitir sunt pomi si vara ar fi frumos sa treci prin dreptul lui si sa vezi verdeata… M-as bucura sa vad macar florile de pe morminte, ca alt parc cu flori noi nu avem. Avem in schimb mult asfalt. Noua generatie de asfaltofagi care se trage din ciobanul mioritic si care s-a resemnat cu idea ca isi va trai viata mutandu-se de pe un trotuar pe altul. Transhumanta urbana, pe care la noi in oras o practicam printre gropi si sapaturi de unde vara vantul ridica tot praful care amestecat cu norul de poluare se depune atat de gratios in plamani. Neamtul din voi nu vrea copaci si flori in loc de cancer?