post-title Scurtă istorie a sării alimentare

Scurtă istorie a sării alimentare

Scurtă istorie a sării alimentare

Când te gândești la sare alimentară? Atunci când constați că trebuie să cumperi o pungă nouă pentru că rezerva din cămară sau solniță e aproape de final. O pungă de sare este ieftină, chiar dacă decizi să cumperi cea mai scumpă sare de mare pentru gătit, nu e ca și cum trebuie să cumperi o pungă de trufe sau șofran. Sare găsești în orice magazin de la colțul străzii fără nicio problemă.

Scurtă istorie a sării alimentare

Sarea alimentară are însă o istorie foarte lungă, încărcată de conflicte și o grămadă de probleme legate de comerțul cu ea, lipsa ei în anumite regiuni, imposibilitatea de o obține la un moment dat, etc. E greu de crezut că ceea ce azi este cel mai comun, utilizat și ușor de găsit condiment a fost denumit la un moment dat în istorie ”aurul alb”.

Când specia umană a apărut, oamenii se hrăneau aproape în exclusivitate cu vânat. Animalele, în special erbivorele, căutau sare pentru a se putea hrăni cu aceasta, deoarece organismul lor avea nevoie natural de aceasta substanță. Astfel, indirect, oamenii primeau cantitatea necesară de sare.

Pentru a înțelege de ce este sarea alimentară atât de importanta pentru organismul uman trebuie să înțelegem câteva lucruri esențiale legate de componența sa. Sarea este de fapt clorura de sodiu, adică o combinație naturală între două elemente: clor și sodiu. Clorul este otrăvitor, iar sodiul se aprinde instantaneu în contact cu aerul, dar totuși combinația dintre cele două este esențială pentru existența vieții pe pământ. Sodiul ce se găsește în sare este esențial pentru transmiterea impulsurilor nervoase către creier și ajută la menținerea unui nivel echilibrat de apă în organismul uman. Clorul ajută la reglarea metabolismului. Combinația dintre cele două elemente naturale, sarea, este esențială vieții umane. Sarea este importantă pentru digestie, de aceea este necesară în dieta fiecăruia.

Pe măsură ce oamenii au evoluat dieta lor s-a modificat, drept urmare au început ca pe lângă carne să consume și alte alimente, precum legume sau fructe, drept urmare a fost resimțită nevoia unui supliment de sare pentru a compensa aportul de clorură de sodiu. Prima scriere în care sarea a fost în mod explicit menționată și beneficiile sale recunoscute a fost într-un tratat de farmacologie în China, în anul 2700 î.H., iar apoi sarea apare în scrierile cuneiforme egiptene în jurul anului 1450 î.H. Încet, încet sarea a devenit extrem de importantă pentru oameni, dar și destul de rară datorită puținelor metode de extracție a acesteia.

În Grecia antică sarea era folosită în schimbul sclavilor, aceștia erau evaluați în funcție de cantitatea de sare pe care o obținea vânzătorul din vânzarea lor. Motivul pentru care Roma a fost construită lângă gura de vărsare a Tibrului a fost că acesta era o importantă sursă de sare. Soldații romani primeau ca parte din simbria lor o cantitate de sare. De aici a apărut cuvântul salariu din zilele noastre, de la latinescul ”sal”. Pentru că una dintre principalele mărfuri de schimb ale Romei era sarea, majoritatea drumurilor ce porneau de aici au fost denumite ”drumurile sării”. Sarea era folosită și ca factor de influență politică, pentru că atunci când imperiul avea nevoie de sprijinul popular pentru a porni războaie sau a impune noi taxe, scădea prețul sării în așa fel încât poporul să fie mulțumit. În Africa a existat o perioada în antichitate când sarea era bătută în monede și folosită în comerț. În plus de-a lungul timpului au fost momente în care se făcea troc cu sare și aur, iar schimbul era realizat unu la unu, adică un gram de aur era egal cu un gram de sare.

Chinezii nu a fost doar primii care au menționat sarea în scrierile lor, dar au fost de asemenea cei care au început să perceapă o taxă de export pentru sare. Chinezii au fost cei care au descoperit cum să obțină sare marină. Acestea foloseau vase de fier în care fierbeau apa de mare până când aceasta se transforma în cristale de sare.

În Europa, romanii nu au fost singurii care au făcut avere din vânzarea sării. Salzburg, denumit ”orașul sării”, ce se află acum în Austria, dar în acele vremuri străvechi era locuit de celți era unul dintre principalii furnizori de sare pentru Spania, Turcia, Franța și părți din Africa. Sarea a fost principala marfă vândută de Veneția în Constantinopol și factorul principal care a dus la îmbogățirea acestei republici maritime.

După apariția creștinismului, sarea a fost folosită la botezul copiilor si în catehismul catolic. Ulterior, în Evul Mediu sarea a cunoscut un mic declin ajungând superstiție. Superstiția aceasta este prezentă încă în zilele noastre: cel ce vărsa sarea era urmărit de ghinion dacă nu arunca câteva mâini de sare peste umărul stâng.

Mai aproape de timpurile noastre, sarea a fost scânteia ce a pornit mare parte din revoluția sociala și culturală ce a schimbat ordinea lumii. Coroana franceza deținea monopolul asupra taxelor impuse pe sarea alimentară ce se vindea în imperiu. Taxele extrem de crescute, asupra acestui bun de larg consum au fost unul dintre factorii declanșatori ai Revoluției Franceze. Ulterior taxele impuse asupra sării de către Imperiului Britanic în India au dus la primul protest al lui Ghandi. Acesta, alături de cei ce se împotriveau britanicilor au mărșăluit spre mare pentru a strânge apă și a își face propria lor sare.

Sarea a avut un rol important și în proclamarea independenței Statelor Unite. Indienii nativi ce locuiau în America înainte de descoperirea ei aveau ca una dintre principalele lor ocupații extragerea sării. Printre pionerii și inițiatorii revoluției americane se află și un număr important de producători de sare.

Putem concluziona că sarea nu este atât de lipsita de importanță pe cât mulți dintre noi credem azi în plin secol XXI. Un praf de sare a fost îndeajuns pentru a porni o revoltă, un război, o rebeliune, un întreg stil de viață.

Altii au citit si...