Date biografice: n. 29.07.1912, Pantelimon, Ilfov – m. 29.03.1989, Baia Mare. Scriitor, publicist, critic literar şi eseist.
N. Steinhardt (prenume la naştere Nicu-Aureliu), eseist şi memorialist de cult mozaic, convertit la ortodoxism în închisoare, a fost şi rămâne una dintre conştiinţele exemplare ale culturii române. După şcoala primară, se înscrie la liceul de elită al Bucureştiului, “Spiru Haret“, fiind coleg cu Al. Paleologu, Dinu Pillat, Arşavin Acterian. Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti în 1934, iar în 1936 îşi susţine la doctoratul în drept constituţional.
Încă din perioada studenţiei frecventează cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, de care îl va lega o strânsă prietenie. Debutează cu un eseu teologic în 1935, iar din 1936 colaborează la Revista Fundaţiilor Regale, unde devine şi redactor la recomandarea lui Camil Petrescu (1939).
Regimul comunist nu se va arăta de loc blând cu N. Steinhardt. Dat afară din casă şi exclus din barou, va fi inclus în celebrul “lot mistico-legionar Noica-Pilat“ (1960) şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. Este eliberat în 1964 şi reîncepe să publice în 1968, în principal traduceri, dar şi eseuri şi critică literară.
Jurnalul fericirii, publicat postum în 1991, nu este numai capodopera sa, ci şi una din principalele cărţi ale perioadei post-decembriste. Ecourile au fost pe măsura acestor extraordinare memorii, gloria, din păcate postumă, determinând recuperarea întregii sale opere.
Pentru N. Steinhardt valoarea etică supremă o reprezintă curajul, considerând laşitatea mai blamabilă decât violenţa şi nedreptatea.
Opera (selecţie):
Între viaţă şi cărţi (eseuri, 1976); Incertitudini literare (cronici literare, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor); Critică la persoana întâi (cronici şi eseuri, 1983); Prin alţii spre sine. Eseuri vechi şi noi (1988); Jurnalul fericirii (1991); Dăruind vei dobândi – Cuvinte de credinţă (predici, 1992); Cartea împărtăşirii (eseuri, 1995);Călătoria unui fiu risipitor (roman, 1995); Eseu romanţat asupra neizbânzii(2003).
Aprecieri critice:
Nicolae Manolescu: Jurnalul fericirii este o carte splendidă, amestec inextricabil de notaţie cotidiană, amintire, istorie, universalitate, metafizică, fiziologie, citate de lectură şi altele.
Ion Negoiţescu: Vasta activitate publicistică a lui N. Steinhardt, începută încă înainte de război, întreruptă de regimul realismului socialist şi condensată apoi în volumele apărute în deceniul al nouălea, poate fi calificată în primul rând drept cea a unui colportor de elită.
