Date biografice: n. 09.04.1812, Paris – m. 31.08.1867, Paris. Poet, eseist si traduator.
Baudelaire este unul dintre cei mai mari inovatori ai literaturii franceze. Poezia sa, desi influentata de romantismul inceputului de secol XIX, respinge credinta in suprematia naturii si bunatatea fundamentala a omului, preferand o noua sensibilitate urbana. Baudelaire e constient de complexitatea morala a omului, se arata interesat de viciu ca forma a existentei decadente, de oras, multime, trecatori, totul in tonuri cinice. Folosire sunetului si a simbolurilor pentru a crea atmosfera face din baudelaire un precursor genial al poeziei simboliste moderne.
Charles Baudelaire s-a nascut la Paris. A avut o copilarie traumatizanta, tatal sau decedand cand poetul nu implinise 6 ani A studiat la Lyon si Paris, terminandu-si studiile secundare in 1839. Se va dedica literaturii, insa viata boema va lasa urme adanci asupra sanatatii sale. In 1866 paralizeaza, cu accese lungi de afazie.
Ultimii doi ani din viata ii petrece in diverse case de sanatate din Bruxelles si paris, unde si moare. Va fi inmormantat in Cimitirul Montparnasse.
Debuteaza cu cronici de arta in 1845, impresionand prin curajul si insolitul ipiniilor. Dupa cativa ani in care lucreaza si publica la diverse gazete, intre 1845-1855, par celebrele traducerui din proza lui Edgar Alan Poe.
Prima editie din Florile raului apare in 1857. Inca inainte de aparitie are loc procesul cartii, considerata excesiv de scandaloasa, atat poetul cat si editorii fiind condamnati, iar 6 poezii excluse din volum. Interdictia de a fi publicate va fi ridicata abia in 1949.
Baudelaire a avut o influenta enorma asupra poetilor ce vor urma, Mallarme, Verlaine sau Rimbaund recunoscandu-l ca precursor si model. In literatura romana, Florile de Mucigai ale lui Argezi au fost puternic influentate de Florile raului create de Baudelaire.
Opera (selectie); Fanfarlo (nuvela, 1847); Florile raului (poeme, 1857); Mici poeme in proza (1969)
Aprecieri critice:
Jean-Paul Sartre: Scarba de sine, dezgustul de propria fiinta, a fost rezultatul unei aventuri tragice, si anume, de-a fi coborat cu prea mare luciditate in imparatia adancurilor intunecate ale constiintei, ceea ce i-a dat senzatia unui vid interior nevindecat.