„Trupuri aruncate pe jos, lăsate la lupi”. O jurnalistă din Ucraina, refugiată cu familia în București, descrie războiul văzut de aproape (Libertatea)
Oxana e jurnalist economic la o agenție de știri din Kiev. De la începutul lui martie, lucrează din București, unde s-a refugiat cu mama ei și cu fiul cel mic. Ea povestește cum a luat decizia să plece din Ucraina și cum a ajuns în România, dar și despre cum continuă activitatea redacției pe timp de război.
Libertatea redă mărturia Oxanei la persoana întâi, așa cum a narat-o ea:
„Fiul meu cel mare este încă la Kiev. El este voluntar, are 24 de ani. Acum toți sunt voluntari, dar nu toți la arme. Unii trebuie să ia alimente și să le aducă bătrânilor, să le împartă la adrese bine știute.
Băiatul este inginer și el m-a trezit la 4-5 dimineața, pe 24 februarie, să-mi spună „mamă, e război”. De-atunci fiecare dimineață, mă scol și citesc știrile de la Kiev, despre bombardamente și sirene
Prima oară am rămas la Kiev, unde ne-am adăpostit în subsolul unei grădinițe din oraș.
Ne-a convenit să stăm în acea grădiniță. Condițiile erau mult mai bune decât la metrou.
Nu am putut să dormim acolo la început, primele trei nopți nu s-a dormit deloc, alarmele sunau la 30 minute.
În primele zile, 2-3 zile, magazinele au fost închise. Apoi s-au format cozi. Iar lumea voia pâine. Pâine nu găseai deloc. Carne nu găseai. Așa că s-au făcut echipe de voluntari care aduceau pâine și carne prin oraș.
Apoi, într-o dimineață, în care au fost atacuri asupra unor blocuri din Kiev, chiar mama ne-a sculat la 5 dimineața și a zis: „Gata, trebuie să plecăm. Omul ăsta (n.r. – Vladimir Putin) e dus cu capul”.
O altă perspectivă asupra războiului din Ucraina: „SUA fac totul pentru a prelungi conflictul” (Libertatea)
Paul Delmotte , profesor belgian de politică internațională, oferă pentru Libertatea o privire critică asupra crizei refugiaților și a războiului de la granița României.
„Regimul sovietic nu l-aș numi regim comunist, cu riscul de a părea eretic”, insistă profesorul la începutul discuției cu Libertatea.
„Cât despre regimul Putin, prima și cea mai importantă diferență față de regimul sovietic e că e un regim capitalist și neoliberal din punct de vedere economic. Capitalismul nu rimează neapărat cu democrația, fie ea și parlamentară”..
„Personal nu cred că Putin e nebun. Până de curând făcea figura unui om rațional și dotat cu un anume bun simț”..
Întrebat de Libertatea cum vede sfârșitul conflictului, Paul Delmotte, care a predat timp de 25 de ani politică internaționașă la Institut des Hautes Etudes des Communications Sociales din Bruxelles, răspunde „mă feresc să fac profeții. Poate printr-o revoltă a rușilor contra lui Putin, putem visa, de ce nu? Sau poate printr-o schimbare de atitudine a lui Zelenski, care să se sustragă anturajului său naționalist radical și presiunilor neonaziștilor care deja l-au amenințat cu moartea, dacă negociază.
Ceea ce observ e că Statele Unite fac totul pentru a prelungi acest conflict. Pentru că războiul din Ucraina slăbește și Rusia, și Europa occidentală, și, privind mai departe de Rusia, China. Și pentru că războiul întărește NATO. Cred că sunt riscuri serioase ca războiul din Ucraina să devină ă devină ceea ce se numește un conflict înghețat, până la o reașezare a raporturilor de forțe între marile puteri”.
Articolul este disponibl deocamdată doar în ediția tipărită a ziarului.
Dacă lui Putin nu i-a plăcut cartea… (Dilema Veche)
Dacă Principele ar fi manual obligatoriu pentru orice dictator „respectabil”, rusul ar fi știut pe dinafară lecția de bază din cartea lui Machiavelli: oamenii îți iartă orice cîtă vreme ai succes, dar sînt gata să se transforme dintr-o turmă de oi într-o haită de lupi de-ndată ce miros ezitarea, frica, eșecul. Dacă scopul scuză mijloacele, a-ți rata scopul reprezintă păcatul capital. Se cheamă că n-ai știut să-ți apreciezi bine șansele, fie pentru că ți-ai subapreciat adversarul (sau adversarii), ți-ai supraapreciat puterile sau n-ai cîntărit bine conjunctura. Nu mai contează. Ai pierdut. Dar dictatorii de aia sînt dictatori – pentru că nu le place cartea.
Iată de ce Putin, omul care și-a construit cariera pas cu pas, în timp, ca pe o catedrală a răului, calculat, cu sînge rece, a greșit tocmai la sfîrșit. A sperat că va rămîne în istorie ca omul care i-a redat Rusiei „măreția țaristă” și-a reușit s-o distrugă. Rusia nu va mai conta pe scena internațională decît ca un actor de mîna a doua sau a treia. A sperat că va distruge naționalismul ucrainean și-a izbutit să-l justifice și să-l întărească. A nădăjduit că va ocupa Ucraina în cîteva zile și s-a împotmolit în realitatea pe care subalternii, din frică sau incompetență, nu mai contează, nu i-au oferit-o. A crezut că va profita de o Uniune Europeană șubredă și-a reușit s-o refacă, cu tot cu Marea Britanie. A fost convins că-i va convinge pe chinezi că Rusia joacă în continuare în prima ligă, iar chinezii îl mîngîie acum, cu blîndețe, pe creștet, cum faci cu un copil neastîmpărat care sparge geamurile vecinilor. N-a revigorat doar Alianța Nord-Atlantică, dar a reunificat o Americă pînă acum cîteva săptămîni polarizată
Puteți citi articolul integral semnat de Alin Fumurescu, associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, în Dilema Veche.
S-a domolit pandemia, a venit războiul. Cum ne găsim echilibrul după ce am făcut „punte” între două dezastre istorice (Panorama)
Războiul din Ucraina, atât de aproape de noi, a creat panică printre români în ultimele săptămâni. Mulți au dat buluc în farmacii pentru a-și cumpăra preventiv iod, au făcut cozi la serviciile de pașapoarte pentru a se asigura că pot fugi din calea războiului în caz de nevoie, și-au făcut stocuri de ulei și au dat năvală în benzinării pentru a-și alimenta mașinile cu carburant.
Din multe privințe, situația pare foarte asemănătoare cu cea de la debutul pandemiei de COVID-19, când rafturile magazinelor se goleau de hârtie igienică, făină sau conserve.
În timp ce pandemia pare că s-a mai domolit, autoritățile eliminând deja restricțiile, românii încearcă să facă față unei noi amenințări cu potențial traumatic: războiul din Ucraina.
Cu nervii întinși și rezistența scăzută, cu o nevoie constantă de știri care devine, de fapt, o expunere neîntreruptă la informații alarmiste pe rețelele sociale – „doomscrolling”, pare că suntem din nou în situația de a ne căuta mecanisme pentru a face față în plan emoțional. Soluția, pentru a ne proteja sănătatea mintală, se numește „echilibru”, arată experții și studiile consultate de Panorama.
„Echilibrul e greu de obținut în contextul actual”, explică pentru Panorama psihologul Diana Vasile, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT). Greu de obținut, dar nu imposibil, dă asigurări specialista. Există mici lucruri pe care le putem schimba în rutina zilnică pentru a ne ajuta să ne mai liniștim sau măcar să nu ne exacerbăm anxietățile. Psihologul recomandă și mai puțin consum mediatic.
Citiți articolul original pe
