Social Act Theatre este prima trupă de teatru independent din Galaţi şi una dintre puţinele iniţiative de teatru social din România. Trupa a fost fondată în anul 2013 de Radu-Andrei Horghidan, Florin Toma, Elena Anghel şi Rodica Mişcalencu. „Doggystyle” este prima producţie marca Social Act Theatre, un spectacolul de comedie, pe un text de Radu Horghidan şi regizat împreună cu Florin Toma, care a avut premiera in noiembrie 2013 la Yoobi Pub din Galaţi. Spectacolul, avându-i în distribuţie, alături de cei doi, pe actorii Vlad Ajder şi Petronela Buda, a luat prin surprindere publicul şi criticii nu doar prin actualitatea temelor abordate (câinii comunitari, traiul în condominii, toleranţa, responsabilitate), ci şi prin neaşteptatul apel la simţ civic pe care îl face. Cea de-a doua productie marca Social Act Theatre, „I’M PRO SHOW”, este spectacolul de improvizaţie în care se îmbină jocul actoricesc, spontaneitatea şi umorul, și care a avut premiera in aprilie 2014, tot la Yoobi Pub.
Reporter: Puteti să ne explicați ce este de fapt „teatrul independent”? Există și un „teatru dependent”?
S.A.T: Există teatru subvenţionat şi teatru nesubvenţionat de stat. Teatrul independent face parte din categoria teatrului nesubvenţionat, dar nu e obligatoriu ca un teatru sa fie nesubvenţionat pentru a fi independent. Teatrul independent e reprezentat de acea “instituţie” unde programele artistice, misiunea, scopul şi activitatea culturală sunt adoptate de artişti în funcţie de propriile căutări, dorinţe sau aspiraţii legate de teatru.
R.: Când a devenit teatrul o pasiune în viaţa voastră?
S.A.T: Fiecare ne-am descoperit pasiunea pentru teatru în anumite momente ale vieţii. Majoritatea ne-am dat seama că asta vrem să facem încă din liceu.
R.: Cum s-a ajuns la ideea înfiinţării unei trupe de teatru independent şi de ce aţi stabilit ca această trupă să se numească Social Act Theatre?
S.A.T: Datorită căutărilor şi dorinţelor, dar şi necesităţilor comune ale membrilor am înfiinţat Social Act Theatre. Numele a venit în urma dorinţei noastre ca activitatea principală a asociaţiei să fie direcţionată către situaţii şi problematici sociale.
R: Foarte puțini tineri care termină Facultatea de Teatru au norocul să ajungă pe scenă. Cum ați reușit voi şi cum v-aţi simţit la acel debut?
S.A.T: Fiecare profită de şansele pe care le are. Noi am fost norocoşi şi am reuşit să le fructificăm, chiar dacă asta a însemnat ca unii dintre noi să locuiască în cealaltă parte a ţării. Cel mai mult contează cât eşti dispus să munceşti. Când debutezi întotdeauna te simti nesigur şi de multe ori debutul durează mai mult decât îţi doreşti tu. De aceea este important să nu renunţi şi să munceşti pentru ceea ce îţi doreşti.
R: Se poate trăi din aceasta meserie?
S.A.T: Toţi avem specializări multiple şi mai multe locuri de muncă. Încercăm să ne lărgim aria activităţilor profesionale prin unele proiecte pe care le facem. Se poate trăi dacă ai cel puţin două joburi.
R.: Pe piaţa românească este destul de dificil să intri sau, în cel mai bun caz, să supravieţuieşti. Aţi avut momente în care ați dorit sa renunțați?
S.A.T: Nu la teatru. Doar la locul în care îl facem. Dar ne-a trecut.
R.: Care a fost cea mai mare realizare a voastră, de până acum, ca trupă de teatru independent?
S.A.T: Festivalul de teatru independent “Butterfly Effect ITF”. Primul din Galaţi.
R: Cât de receptiv vi s-a parut publicul în urma primei ediții a festivalului de teatru independent de la Galați?
S.A.T: Foarte receptiv. Timp de o săptămână am avut sălile pline la aproape toate spectacolele. Feedback-ul primit din partea lor s-a simţiţ super pozitiv. Sperăm că următoarea ediţie să fie la fel de bine primită.
R: Recent ati creat o noua piesa, ACT LIKE SCHOOL, pe tema implicării civice în comunitate. Ce anume v-a inspirat in realizarea acestui spectacol ?
S.A.T: Educaţia, Sistemul de sănătate, Corupţia, Poluarea, Postindustrializarea şi efectele ei, Capitalismul şi efectele lui, Mica Burghezie din România, sistemul politic, Justiţia şi lista poate continua. Act Like School reprezinta un spectacol realizat în parteneriat cu CJI (centrul de jurnalism independent) despre problemele din sistemul educaţional românesc, dar şi despre atitudinea principalilor poli ai acestui sistem faţă de situaţiile problemei generate.
R.: Ce noi proiecte pregătiti, pe viitor?
S.A.T: Pe viitor :Vrem ca festivalul să devină internaţional. Ne dorim un proiect de care vorbim de ceva timp şi care se numeste BTS-Bani cu transmitere socială. Ne-am dori să montăm o piesă braziliană “Le jour Sam est mort” despre problemele sistemului medical şi altele. Cel mai important vrem un spaţiu al nostru. Şi avem şi o soluţie.
R.: Cum vă vedeţi peste câţiva ani, tot împreună? Ori vă hotărâţi să lăsaţi teatrul doar ca pe un hobby ?
S.A.T: Nu credem că vom face din teatru un hobby. Înseamnă mai mult decât atât. Sperăm ca pe viitor să fim într-o formă îmbunătăţită decât acum (mental, fizic, emoţional, cultural, logistic, financiar.
R: Ce le puteți transmite celor care au o pasiune secretă, dar le este frică să își îndeplinească visul ?
S.A.T: Dacă frica te împiedică să îţi urmezi visul înseamnă că nu-ţi doreşti atât de mult să ţi-l împlineşti. Dacă totuşi vrei să faci ceva spre a-ţi împlini visul cel mai important lucru este să începi să greşeşti.
R: Intentionati sa cooptați mai multi membri in trupa?
S.A.T: Evident.
R: Cum v-a schimbat teatrul ca oameni? V-a ajutat să priviți lumea dintr-o perspectivă diferită?
S.A.T: Credem că am devenit mai cinici, mai pragmatici, totodată credem că teatrul îţi oferă un anume autocontrol şi conştiinţă de sine dezvoltată. Un regizor german Thomas Ostermeier afirma despre teatru că “Teatrul este locul celei mai înalte fericiri şi celei mai pure depresii”. Tindem să credem că este adevărat.
R: In ultima vreme tinerii actori au optat sa joace si in telenovele. V-ar tenta să apăreți în astfel de productii?
S.A.T: În viaţă sunt unele lucruri pe care le faci în numele artei, în numele banilor sau pentru faimă. Ai nevoie de toate trei în meseria asta şi le obţii cum poţi şi de unde poţi 😀 .
R: Dacă ar fi să descrieți viața pe scena teatrului și pe voi înșivă, ca o echipă, în câteva cuvinte, care ar fi acestea?
S.A.T: Visători, dar şi pragmatici, leneşi cu chef de muncă, pasionaţi de libertate, constrânşi de împrejurări, obosiţi, idealişti, inadaptaţi. Într-un cuvânt: sinceri.
R.: Ce mesaj ați dori să transmiteți publicului?
S.A.T : Credem că publicul ar trebui să fie din ce în ce mai pretenţios. Să-şi ridice aşteptările şi standardele care privesc actele culturale, dar şi tot ce se întâmplă în entertainment. Să fie din ce în ce mai prezenţi şi din ce în ce mai critici. Noi putem evolua dacă ni se cer lucruri de calitate. Din pacate mulţi profită de necunoaşterea sau de lipsa de reacţie a publicului care primeşte ce i se dă.
R: Multumesc. Vă doresc mult succes in continuare !
