Binecunoscutul scriitor gălăţean Andrei Velea a semnat o nouă carte, „Plaja de la Vadu”, ce urmează a fi prezentată publicului gălăţean sâmbătă, la librăria „Humanitas”, începând cu ora 16.00. Andrei a fost de acord să ne acorde un interviu în cadrul căruia ne-a vorbit despre carte, despre plaja de la Vadu şi despre lansarea care va fi una inedită.
Mihaela Gîdei: În data de 14 decembrie lansezi cartea „Plaja de la Vadu” la Librăria „Humanitas”. Cum va decurge evenimentul şi ce le-ai pregătit cititorilor?
Andrei Velea: Am spus să încerc şi altfel. Să nu mai fie o lansare în sensul obişnuit al cuvântului, ci, mai degrabă, o întâlnire cu autorul şi cartea. Aşa se face în Vest. Mai întâi e pusă cartea în vânzare, abia apoi este întâlnirea cu autorul. O parte dintre cei prezenţi vor fi citit cartea deja. Poate nu toată, dar măcar câteva povestiri. Vor avea curiozităţi, întrebări, nelămuriri. Aşa nici invitaţii la eveniment nu vor vorbi în gol şi nu se vor mai feri să dezvăluie despre ce este vorba în carte.
Altfel spus, cartea este deja în vânzare la librăria Humanitas, Galaţi. Vă invit să o cumpăraţi, să o citiţi şi să ne întâlnim sâmbătă 14 decembrie, orele 16, să discutăm despre ea. Acelaşi loc: librăria Humanitas. Invitaţii sunt: Petronela Buda, actriţă la Teatrul Dramatic Fani Tardini, precum şi criticii Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. Pentru Petronela am scris un text din carte, o monodramă. Abia aştept să o văd şi interpretată! Viorel şi Adi m-au ajutat la corecturi, le-am cerut părerea despre textele din carte. Le mulţumesc frumos tuturor!
Mihaela Gîdei: Cu „Plaja de la Vadu” ai participat şi la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus. Cum te-a primit publicul?
Andrei Velea: Aş spune că a fost bine. Dar asta s-o spună cu voce tare cineva din public. Eu eram în faţă, transpirat leoarcă de emoţii. La Târg, lansările sunt „pe bandă rulantă”. Acolo sunt zece lansări în acelaşi timp, lumea trece şi vine, aleargă printre standuri, nu are timp de stat. Aşa că am vrut să fie scurt şi la obiect! Aşa a şi fost. Public am avut suficient pentru o lansare la Gaudeamus. Iar cartea a fost prezentată cu talent de către criticul Felix Nicolau, un simpatic şi un inteligent, un cunoscător al tinerilor scriitori, precum şi de către Robert Şerban, editorul cărţii, la care am revenit cu „Plaja de la Vadu” după „Lumea e o pisică jigărită”. Iar asta e cât toate laudele!
M.G.: Haide să vorbim puţin despre volum. Care e povestea lui? Cum s-a născut?
A.V.: E o colecţie de proze scurte. Sunt paisprezece texte în carte. Am început să scriu proză exact în momentul debutului cu poezie, în toamna lui 2010. Am prezentat în cenacluri, am trimis la concursuri. Nu mică fost mi-a fost mirarea să văd că sunt apreciate, premiate. La prima participare am câştigat Marele Premiu la proză la Festivalul „Eusebiu Camilar”. Preşedintele juriului a fost Petru Cimpoeşu, un prozator extrem de serios şi de bine văzut, cel care semnează pe coperta a patra a cărţii mele (alături de Felix Nicolau). Aşa că am continuat să scriu, să citesc în cenacluri, să trimit la concursuri, până când s-a adunat de o carte. Doi ani, mai precis. Apoi mi-a trebuit un an să le cizelez!
M.G.: De ce tocmai plaja de la Vadu? Ce are special acea zonă?
A.V.: A găsi un titlu pentru o carte de proză scurtă nu e foarte uşor. Mai ales atunci când textele sunt destul de diferite ca abordare şi tematică. Am întrebat prietenii, aşa am stabilit titlul. Iar coperta a fost votată pe Facebook. Democraţie!
Revenind la plaja de la Vadu, ea este ceva special: o „viitoarea Vama Veche”, după cum spune Adi Secară. Înainte de anii 2000 nu prea era accesibilă turiştilor, în zonă fiind baze militare (Corbu, Vadu, Gura Portiţei). Acolo au făcut armata mulţi filologi. Mircea Cărtărescu, spre exemplu. Acum e singura plajă sălbatică de pe litoralul românesc. Se face orice pe plajă: petreceri, nudism, sex. Libertate! Cam multe maşini de teren se foiesc pe acolo în ultima vreme, dar tot e mai bine decât în staţiuni, unde e un adevărat furnicar.
M.G.: Ce va găsi cititorul printre paginile cărţii?
A.V.: E „cudetoate”, ca să parafrazez o reclamă. Mi-am permis libertatea de a aborda teme variate, subiecte şi stiluri cât mai diferite. Există, totuşi, elemente comune. Textele sunt grupate în patru secţiuni tematice. Iar exprimarea e mai tot timpul la persoana a doua, cititorul fiind, practic, personajul principal! Poate părea pestriţ, însă e important pentru mine, la prima apariţie cu proză, să înţeleg unde mă pricep mai bine. Mă tot rod degetele să mă apuc de un roman, însă vreau „feedback” de la cititorii acestei cărţi. Mă va ajuta să mă descopăr, să mă înţeleg şi eu mai bine.
Sunt discuţii pe scara blocului, cauciucuri sparte, vecini indiscreţi, teorii ale conspiraţiei, secrete neîmpărtăşite, nevroze, peripeţii prin Republica Moldova sau prin Cipru, sex în patru şi altele… Le veţi descoperi dumneavoastră. Toate actuale, toate extrase din realitatea dimprejurul nostru, cea de azi. Unele dintre subiecte le ştiu de la prieteni, altele de pe Facebook, altele sunt cazuri despre care a scris şi presa pe larg.
M.G.: E posibil să descoperim un altfel de Andrei Velea?
A.V.: Aş spune „da”… Aş spune „nu”… După trei cărţi de poezie, e clar ceva nou: proză. Totuşi, ca ideatică, există o continuitate cu „Lumea e o pisică jigărită”. Şi acolo plecam de la realul cel mai brut cu putinţă şi încercam să descopăr valenţe metaforice chiar şi în cele mai seci evenimente. E un demers destul de similar şi aici, chiar dacă e proză. Vor spune cititorii şi criticii unde mă descurc mai bine. Una peste alta, diferenţa dintre poezie şi proză e, astăzi, una care ţine doar de modul de organizare al discursului.
M.G.: Cum ţi-ai descrie, în câteva cuvinte, cartea „Plaja de la Vadu”?
A.V.: Cea mai bună carte de proză pe care am scris-o până acum! Dar e o glumă, desigur: e prima. Acea cArtESENŢĂ pe care am publicat-o la Centrul Cultural Dunărea de Jos, adică „Orgoliul”, e una dintre prozele din această carte. Mi-e greu să o descriu… Sunt, încă, prea implicat în ea. Trebuie să mă detaşez un pic. Aşa că vă aştept la întâlnirea cu „Plaja de la Vadu” la librăria Humanitas (sâmbătă 14 decembrie, orele 16). Poate că o să-mi spuneţi voi ce-aţi înţeles din ea sau cum aţi prinde-o în câteva cuvinte.