post-title Interviu cu Adrian Radion, presedintele organizatiei Es-Sphere: Imi doresc ca tinerii sa devina constienti de visurile lor

Interviu cu Adrian Radion, presedintele organizatiei Es-Sphere: Imi doresc ca tinerii sa devina constienti de visurile lor

Interviu cu Adrian Radion, presedintele organizatiei Es-Sphere: Imi doresc ca tinerii sa devina constienti de visurile lor

Radion1Adrian Radion este preşedintele asociaţiei Es-Sphere, o structură dedicată tinerilor şi care are drept viziune „Un tânăr. Un răspuns”. Este admirabil faptul că Adrian este un tânăr care a participat la nenumărate seminare şi conferinţe pe tema dezvoltării şi doreşte să ajute alţi tineri să îşi găsească un drum mult mai uşor. Am luat legătura cu Adrian Radion care a fost de acord să ne acorde un interviu în care ne-a vorbit despre organizaţia Es-Sphere şi despre proiectele implementate.
Mihaela Gîdei: Ai activat mult timp în AIESEC Galaţi şi ai avut, în cadrul organizaţiei, funcţii de lider. Ce te-a făcut să porneşti un nou drum, cu o organizaţie nouă?
Adrian Radion: Într-adevăr am fost în AIESEC Galaţi aproape 3 ani, timp în care am trecut prin 12 echipe diverse şi am avut diferite responsabilităţi de la cea de simplu membru până la cea coordonator. Ultima şi cea mai importantă poziţie ocupată fiind în echipa de conducere a organizaţiei la nivel local, unde am fost responsabil de aria de comunicare pe o perioadă de 1 an. A fost o experienţă minunată şi intensă, în jurul meu învârtindu-se numai oameni de calitate de la care am avut ce învăţa. Nu mi-aş putea imagina cum ar fi fost viaţa mea de astăzi fără aceşti ani petrecuţi în organizaţie, probabil aş fi fost încă în căutarea unui vis fără prea multe orientări şi opţiuni.
Gândul care nu mi-a dat niciodată pace a fost de ce trebuie să trec prin 15 ani de şcoală, iar la final să am doar o hârtie pe care scrie că am studii superioare şi şanse minime de a realiza ceva măreţ în viaţă? Eu am învăţat în 3 ani mai multe decât în 10 ani de educaţie formală predată în şcoli. Imaginează-ţi cât aş fi învăţat în 10 sau în 15…
Acum imaginează-ţi că mergi pe un drum timp de mulţi ani, iar la un moment dat îţi apare în cale o grădină împânzită de copaci care fac mere, fructe pe care tu nu le-ai mâncat niciodată până atunci. Văzând că acolo oamenii se hrănesc cu fructele pomului, te decizi să încerci şi tu. Senzaţia pe care o primeşti în urma muşcatului din măr este extraordinară şi nu te mai poţi sătura de ea. După o anumită perioadă începi să te întrebi de ce aici sunt mere din belşug, iar pe acel drum lung parcurs de tine pe o perioadă de câţiva ani nu ai întâlnit nici unul.
Aşa a fost pentru mine, am mers pe un drum lipsit de acel sortiment de pom fructifer, până când am dat de grădină. Aceea grădina a fost AIESEC, unde fructele educaţiei non-formale m-au hrănit îndeajuns de mult întrucât proteinele lor şi-au făcut efectul şi mi-am seama ce vreau să realizez în viaţă. Acum vreau să plantez un sortiment inexistent de pomi pe drumurile tinerilor, deoarece consider că au nevoie de proteinele lor.
RadionÎn mare şi metaforic spus acesta este motivul pentru care am decis că vreau să pornesc un nou drum, nu poţi sta în grădina altora pentru totdeauna.

M.G.: Care a fost motivul care v-a făcut să puneţi bazele unui astfel de proiect?
A.R.: Proiectul a venit de la sine, imediat după ce ne-am decis că vrem să contribuim la îmbunătăţirea sistemului educaţional prin educaţie non-formală şi accesul la un spaţiu creativ de lucru pentru tineri. Avem la bază ideea că participând la activităţi diverse tinerilor le va fi mai uşor să-şi găsească un drum în viaţă.
M.G.: Până în prezent, cum v-au primit tinerii care au luat parte la activităţile organizate de voi?
A.R.: Tinerii sunt sceptici şi trăiesc în zona lor de confort, iar oraşul Galaţi este destul de îngheţat la minte în comparaţie cu alte oraşe din ţară, unde activităţile cu scop educaţional sunt îmbrăţişate cu mai multă căldură şi entuziasm de către populaţie. Uneori am senzaţia că aici în oraş nimeni nu vrea să facă ceva şi că foarte puţini sunt dispuşi să investească din timpul lor în dezvoltarea personală, că nah Facebook şi emisiunile TV sunt activităţi intelectuale intense şi te obosesc uşor.
Să revenim… Având în vedere că organizaţia este recent înfiinţată, fără un trecut de activităţi care să ne recomande, este mai dificil să primim încrederea de care avem nevoie. În prezent avem 55 de tineri care participă la primul nostru proiect, intitulat YESS (Youth Education in Soft Skills). Deşi obiectivul nostru iniţial a fost mai mare, consider că până ne stabilim o locaţie exactă şi vom avea un spaţiu oficial al nostru, acest număr de tineri este perfect, deoarece fiecare primeşte atenţia de care este nevoie.

M.G.: În ce constă aceste activităţi?
A.R.: Activitatea proiectului YESS se bazează pe dezvoltarea unor competenţe esenţiale în societate pentru tineri, abilităţi care nu se învaţă în şcoli. Proiectul este împărţit pe 2 module: Vorbit în Public şi Leadership. Timp de 10 săptămâni participanţii participă la sesiuni de pregătire non-formală, în funcţie de modulul pentru care au optat, la finalul proiectului ei având şansa de a se implica direct în organizaţie pe diverse proiecte.
M.G.: Ce impact crezi că veţi avea asupra lor prin activităţi?
A.R.: Noi ne dorim foarte mult ca ei să îşi dezvolte cât mai multe abilităţi, să treacă prin cât mai multe experienţe, ca la final să-şi poată răspunde la întrebarea: „Eu ce vreau să fac cu viaţa mea?” Genul ăsta de impact este uşor de adus în rândul tinerilor de liceu, pentru că cei care au avut curajul să se înroleze la proiect, sunt tineri cu foarte mult potenţial şi foarte entuziaşti.
M.G.: Sesiunile de pregătire sunt puse la punct de voi? Ce pregătiri aveţi în domeniu?
A.R.: Suntem 3 persoane care lucrăm în organizaţie. Toţi avem în spate o experienţă de minim 3 ani în training şi educaţie non-formală, obţinută prin activităţi de voluntariat în organizaţii studenţeşti. De asemenea, două persoane sunt acreditate de ANC ca formatori. Întregul plan al proiectului a fost pus la punct de noi, însă pentru unele sesiuni de pregătire am adus persoane cu experienţă, care sunt din afara organizaţie.
M.G.: Speri ca, în timp, să activaţi la nivel naţional?
A.R.: Noi sperăm la multe, însă până acolo este un drum lung care trebuie construit. În perioada imediat următoare, care se poate extinde pe câţiva ani, vom activa doar în oraş.
M.G.: Ce impact vrei să aibă organizaţia în rândul tinerilor şi ce fel de oameni îţi doreşti să fie ei?
A.R.: Eu îmi doresc ca tinerii să devină conştienţi de visurile lor şi să acţioneze pentru a ajunge acolo. În felul acesta se va forma o societate mai bună, cu oameni responsabili care construiesc în jurul lor. Sunt de părere că impactul nostru trebuie să bată până la „a conştientiza cine vrei tu să devii şi ce vrei să faci”, adică să putem oferi răspunsul la întrebarea „Eu ce vreau să fac cu viaţa mea?”

Altii au citit si...