post-title Interviu cu actorul Mircea Diaconu

Interviu cu actorul Mircea Diaconu

Interviu cu actorul Mircea Diaconu

Actorul a sosit la Galați pentru a susține un colocviu intitulat „Criza comediei/Comedia crizei”, în cadrul Festivalului Național de Comedie și a fost de acord să ne răspundă, la final, la câteva întrebări.
„Un actor nu seamănă cu un alt actor. Discutăm de unicate.”
Cum vedeți comedia din prezent?
E într-un pericol enorm de mixajul acesta cu televiziunea, e riscant. Se modifică profesia în sine. Eu am perceput adeseori acest lucru.
Cât de importantă este ea în teatru, dar și în viața noastră?
Este extrem de importantă. În primul rând, teatral vorbind, comedia e cel mai greu de făcut. Pe de altă parte, un teatru de repertoriu care nu are spectacole de comedie de linie puternice, nu rezistă. Ea reprezintă o atracție pentru public enormă. Publicul vine la spectacolele astea cu prioritate și în felul ăsta, se agață de acel teatru. O instituție teatrală își astfel formează un public al său. A intrat o dată și încet, încet, ajunge să-i placă să guste și altceva și pot să diversifice repertoriul. Dar comedia e ca nada la pescuit, cumva.

Cum arată un actor de comedie?
În toate felurile. Un actor nu seamană cu alt actor. Aici discutăm de unicate, nu pot fi la fel. Firește, trebuie să aibă umor, sau să fie un foarte bun profesionist.
Ce e de făcut?
Nu știu. Fiecare să încerce să își facă cât mai onest profesia și e ceva în care cred și care sper să funcționeze de și data aceasta. E un concept, se numește reteatralizarea teatrului. Și ciclic, teatrul, în istoria sa modernă în orice caz de când a apărut regizorul – regizorul ca termen major sau mă rog, egal sau de creație, a aparut de 100 de ani sau mai puțin. Deci e modern. Și a început să aibă formă teatrală. Până atunci, teatrul se juca de actori, pur și simplu, amatori sau profesioniști. Dar regizorul conta foarte puțin. Acum contează în cel mai înalt grad. Ei, și atunci din pricina asta, de o vreme încoace, istoric vorbind, intră într-un fel de vrie, se neagă pe sine și caută alte metode, formule spre a sfârși întorcându-se cu fericire, redescoperindu-se pe sine. E cam de 20 de ani și se numește reteatralizare. O aștept și e pe cale să apară.
De ce e criză de actori?
Este pentru că există un top al interesului public. Se vede în zona în care adolescentul își caută o profesie. A fi actor sau artist, e foarte târziu în acest top, azi. Înainte, era pe primele locuri. Acum e mult mai târziu. Sunt zone de interes mult mai mari, IT, bussines și așa mai departe. Și atunci, unii care pot fi niște actori geniali de fapt, își fac alte meserii mai interesante, mai bănoase. Fără să știe vreodată, unii dintre ei, ce actori mari ar fi putut fi, sau care a murit în ei. Fiecare își alege profesiile într-un fel sau altul. Fie accidental, ca mine, alții deliberat și din pasiune.
Cum ar fi arătat viața dumneavoastră dacă nu ați fi fost admis la examenul de actorie?
Nu știu, foarte bine. Aș fi fost un profesor de liceu de provincie, cu pasiunea scrisului, a muntelui. Aș fi fost iubit de elevi și m-aș fi simtit foarte bine, cred.

Altii au citit si...