Inflaţia record şi facturile de iarnă majorate nu îi ţin pe români departe de malluri. „Magazinele sunt pline de clienţi şi doldora de marfă. Oamenii aruncă în stânga şi-n dreapta cu bani“ (Ziarul Financiar)
Pentru unele sectoare de retail, vânzările ajung în decembrie să fie duble faţă de o lună normală.
Pentru orice business de comerţ, ultima lună din an e cea mai bună.
„În perioada sărbătorilor, capacitatea de autoapărare a românilor la shopping dispare. Oamenii îşi pierd discernământul. În lunile celelalte, în lunile normale, există un mecanism prin care clienţii pot să îşi tempereze apetitul de consum. De sărbători, acest mecanism dispare“, spune Feliciu Paraschiv, unul dintre cei mai puternici antreprenori din comerţul alimentar, fondatorul reţelei Paco Supermarkets. El adaugă că toţi comercianţii speculează acest moment, fiind în interesul jucătorilor din domeniu să nu stăvilească apetitul de shopping. În pofida faptului că inflaţia a ajuns la un nivel record, de aproape 17%, iar salariile nu au reuşit să ţină pasul, magazinele şi mallurile sunt pline în această perioadă. Astfel, deşi în octombrie şi noiembrie au apărut primele voci care spuneau că se vede o prudenţă în consum, în pragul sărbătorilor de iarnă această atenţie a fost dată uitării, notează ZF.
Revoluția Română din 1989 | Cronologia elementară sau de ce uitarea e riscantă (Europa Liberă)
Revoluția Română din 1989 a fost o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, scrie jurnalista Elena Tănase. Potrivit definițiilor clasice din istorie și politologie, rezumate în DEX, revoluție înseamnă o „schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat”, ceea ce s-a întâmplat în modul cel mai concret.
Ceea ce nu spune DEX-ul, dar o spun Tocqueville, Arendt, Furet și mulți alți istorici și politologi, este că nicio revoluție nu ține o săptămână, adică „Cine a tras în noi, 16-22”, ci luni, ani, chiar decenii.
Aceștia explică, de asemenea, din diferite unghiuri și perspective, că toate revoluțiile sunt confiscate, în sensul că după prăbușirea Vechiului Regim (indiferent cum arată el), grupul cel mai puternic, cel mai bine poziționat și cel mai popular preia puterea. Fără excepție. „Puterea poporului”, adică a celor din stradă, ține întotdeauna foarte puțin, dar ea este esențială.
Citiți mai mult pe pagina publicației Europa Liberă.
33 de ani de când o mamă din Bacău își plânge copilul mort la Revoluție. S-a dus să scoată din foc cărțile Bibliotecii Universitare și a fost împușcat în inimă (Libertatea)
Astăzi este 22 decembrie. S-a mai adăugat un an la suma așteptării a mii de români care au pierdut pe cineva la Revoluție. Dar numele și gesturile lor vor rămâne. Elena Nechita, o mamă din Bacău, s-a oprit de mult din sperat și și-a dedicat ultimii 33 de ani păstrând vie memoria fiului ei, ucis în nebunia nopții dintre 22 și 23 decembrie.
Gheorghe Nechita este unul dintre cei 1.100 de români, majoritatea tineri, uciși la Revoluție. El a murit în fața Bibliotecii Centrale Universitare din București, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, când a mers să salveze de foc cărțile și să strige că vrea libertate.
Elena Nechita, 80 de ani, fostă profesoară de limba română în Bacău, vorbește la 33 de ani de la Revoluție despre moartea fiului ei ca și cum l-ar fi pierdut ieri. Soțul ei, Gheorghe și el, a murit fără să afle ce-a fost în acea noapte, cine a tras în copilul lor. Dosarul Revoluției a fost retrimis anul acesta către judecare, iar cei doi părinți din Bacău nu au făcut până acum decât să zică prezent, de două ori, în fața judecătorilor Curții Supreme.
Integral în Libertatea.
De la soare până-n pământ. Alternativele pentru sistemul ciuruit de termoficare din București (Panorama)
Primăria este mai decisă decât în trecut, sub alte administrații, să rezolve problemele de termoficare. Dar deocamdată vorbele nu țin de cald.
Țevile sunt ciuruite la propriu, iar cârpelile zilnice sunt o muncă de meșter Manole: ce se sudează azi, crapă mâine peste câțiva metri de conductă.
Așadar, poate că a sosit timpul pentru o nouă filosofie care să ne bage căldura în case, printr-un sistem centralizat de termoficare. Ce soluții noi și moderne ar fi pentru a eficientiza felul în care e transportat agentul termic în București?
Panorama scrie că pompele geotermale sunt o soluție complicată dar eficientă, în timp ce panourile fotovoltaice sunt recomandate pentru clădirile noi.
Misterul aerului otrăvit din sudul Capitalei (Recorder)
De peste patru luni, locuitorii din Popești Leordeni (oraș aflat la marginea Bucureștiului) se plâng de prezența unor mirosuri insuportabile care apar în special după lăsarea întunericului. Disperați, oamenii scriu pe Facebook că „miroase a sulf”, că nu mai pot deschide ferestrele și descriu îngrijorați că li se declanșează din senin senzorii de gaz. Numai în luna octombrie, într-un interval de două săptămâni, la Garda de Mediu Ilfov au fost înregistrate peste 400 de sesizări pe acest subiect.
În plângeri, cetățenii le cer autorităților un lucru simplu: să identifice sursa poluării și să pună punct acestui fenomen despre care ei cred că le pune viețile în pericol.
Rezultatul e însă mereu același: reprezentanții Gărzii de Mediu Ilfov transmit un răspuns tras la indigo, plin de termeni tehnici, în care scriu că nu pot identifica, concret, cine otrăvește aerul, deși au făcut controale, inclusiv la depozitul ecologic de deșeuri de la Vidra, unde este adus tot gunoiul din București. Cei de la Garda de Mediu mai transmit că măsurătorile oficiale, făcute prin Agenția pentru Protecția Mediului, nu indică depășiri ale limitelor legale pentru gaze urât mirositoare.
În ultimele săptămâni Recorder a încercat să caute o explicație pentru acest fenomen pe care autoritățile sunt incapabile să îl lămurească. A găsit foști oameni din sistem care susțin că măsurătorile instituțiilor care se ocupă cu protejarea mediului sunt făcute prost și pot fi păcălite cu ușurință. A găsit cetățeni care, ajunși la exasperare, și-au achiziționat singuri instrumente de monitorizare a calității aerului care arată depășiri uriașe ale limitelor stabilite prin lege. Și, nu în ultimul rând, a găsit o firmă care pare să aibă ceva de ascuns: reprezentanții companiei care administrează depozitul de deșeuri de la Vidra nu au răspuns nici până astăzi la solicitarea făcută cu o lună în urmă, prin care Recorder a cerut să filmeze procesul de ardere a gazelor de groapă, indicat de specialiști ca fiind cea mai posibilă sursă a mirosurilor reclamate de cetățeni.
Citiți articolul original pe
