Cristian Pîrvulescu: Putin joacă soarta lumii între moderați și ulii războiului (Adevărul)
Politologul Cristian Pîrvulescu a explicat pentru „Adevărul” care sunt cele mai plauzibile scenarii pentru finalul războiului din Ucraina şi a vorbit şi despre grupurile de interese din Rusia care încearcă să-l influenţeze pe Putin, dar şi despre riscul folosirii armelor nucleare.
Cristian Pîrvulescu consideră că soarta războiului a fost deja stabilită şi că, deşi în prezent Rusia are încă iniţiativa în Donbass, inevitabil va pierde războiul. În acest moment, spune politologul, există trei scenarii de bază privind sfârşitul războiului. „Rusia din punctul meu de vedere a pierdut deja. Există trei scenarii de încheiere a acestui război: printr-o înfrângere a Rusiei şi prăbuşirea rapidă a regimului, printr-un armistiţiu, adică printr-o victorie de etapă care poate fi prezentată ca o victorie ucraineană, dar şi rusească, şi atunci Puţin tot se va prăbuşi, dar nu imediat, iar Rusia va căuta să se refacă şi să-şi ia revanşa. Înfrângerea Ucrainei, e a treia variantă şi o ipoteza pe care nu o putem exclude, deşi nu o dorim realizată. Asta este foarte periculoasă, pentru că atunci Rusia agresivă şi puternică va pune în pericol întreagă stabilitate”, explică Cristian Pîrvulescu.
Până când zarurile vor fi aruncate pe front, deşi conduce Rusia cu mână de fier, Vladimir Putin este între două grupări, una moderată şi alta radicală, care încearcă fiecare să-l influenţeze decisiv. Dictatorul va decide însă singur, chiar dacă unii analişti spun că poate fi influenţabil.
Integral, în Adevărul.
Cum arată viața occidentalilor care trăiesc în Rusia. Au grijă ce și cu cine vorbesc, nu mai au acces la sistem medical privat, dar nu vor să plece din țară (SpotMedia)
Când Kremlinul a trimis trupe militare în Ucraina la sfârșitul lunii februarie, mulți occidentali care trăiau în Rusia au început să plece din țară.
Dar unii au ales să rămână, în ciuda avertismentelor primite din partea ambasadelor, a rugăminților prietenilor și familiei și a riscurilor politice și economice, scrie The Moscow Times.
Pe măsură ce războiul Rusiei din Ucraina a depășit pragul de 100 de zile, locuitorii occidentali din Moscova au descris orașul ca fiind epuizat, un oraș în care le este frică să-și spună părerea, dar în care viața – poate în mod surprinzător – a continuat mai mult sau mai puțin normal.
Niciunul dintre occidentalii din Rusia intervievați de The Moscow Times nu a spus că se teme pentru siguranța fizică de la începutul războiului. Nici nu au raportat cazuri de ostilitate din partea autorităților sau a rușilor de rând. E drept, au grijă și ce vorbesc. Sunt mai precauți atunci când își exprimă opiniile.
Pe larg, pe pagina SpotMedia.
Grecia, Italia și Anglia amână sau chiar refuză extrădarea marilor infractori români. Românii au extrădat un englez pentru că a ucis un maidanez (Libertatea)
Ce face România cu fugarii altor state, atunci când se cere extrădarea lor? În general, justiția noastră acceptă imediat, în perioade de ordinul zilelor, neapucându-se “să rejudece” ceea ce magistrații din alte țări au cercetat și au decis. Cazurile în care România nu “returnează” infractorii altora sunt, dintre cele consultate de ziar, doar cele în care cerem să se execute mai întâi pedeapsa pentru infracțiuni comise în țara noastră.
Cea mai tare măsură de securitate a României. Discuția mediului de afaceri cu guvernul (CursDeGuvernare)
România trebuie să se înarmeze, armele vor fi cumpărate de la aliați, care ne vor oferi, la pachet, nu doar know-how și contractele offset, ci și garanția unei intervenții armate în caz că suntem atacați.
OK: dăm încă 0,5% din PIB pentru achiziții, mai facem niște încadrări de voluntari, permanentizăm forța NATO în România și pe asta am rezolvat-o.
Există însă un lucru pe care niciun aliat nu ni-l va putea oferi – o măsură de securitate care, în ultimele 12 de luni a devenit la fel de importantă ca adecvarea investițională militară, și care – deși aparent (APARENT) ține de economie, nu mai are de multă vreme treabă numai cu economia:
E vorba de aderarea României la moneda euro – mecanism care ar lega indestructibil România de Vest, în condițiile în care România este, în acest moment, graniță – deocamdată numai pe Marea Neagră, cu Rusia.
Jurnalistul Cristian Grosu explică de ce aderarea la euro e o chestiune de securitate națională și de ce România nu-și bate capul să intre în locul de unde nu ar mai putea fi scoasă cu niciun chip.
Continuarea, pe pagina CursDeGuvernare.
Este oficial: Bucureştiul are 3 milioane de locuitori în timpul zilelor de lucru. 700.000 de angajaţi din ţară intră la companii din Capitală (Ziarul Financiar)
Bucureştiul s-a transformat într-un Manhattan al Europei de Est când vine vorba de fluxul zilnic de navetişti. De luni până vineri începând cu 5 dimineaţa coloane de microbuze, autobuze şi maşini personale se îndreaptă spre Capitală pentru a suplimenta forţa de muncă.
Dacă în Manhattan zilnic intră 1,6 milioane de navetişti, în Bucureşti sunt 700.000 de persoane care lucrează şi care au domiciliul în alt judeţ. Raportat la populaţia activă din judeţele respective, Bucureştiul a reuşit performanţa de a atrage aproape jumătate din aceasta din judeţul Giurgiu spre exemplu, mai bine de o treime din Călăraşi şi un sfert din Ialomiţa, Teleorman sau Dâmboviţa, judeţe unde cele mai multe localităţi se află la circa o oră – o oră şi jumătate cu maşina personală, pe o rază de circa 100 de kilometri.
Bucureştiul nu are dezvoltată infrastructura pentru navetişti – centura ocolitoare este una nefuncţională, parcări la limita centurii nu există, iar parcările care au fost construite stau goale pentru că nu au fost amplasate unde trebuie, conform nevoilor actuale.
Angajaţii cu cele mai mari salarii sunt cei din Bucureşti, Cluj şi Timiş, iar cei care câştigă cel mai prost sunt cei din Teleorman, Caraş-Severin şi Maramureş, arată datele centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.
„Sectorul 3, cei mai buni”. Cât e adevăr și cât e PR și cum se va locui în următorii ani în cel mai populat sector al capitalei (PressOne)
Deși administrat de un primar controversat, cu datorii enorme la stat, implicat în multiple dosare penale și scandaluri publice, sectorul 3 are o reputație surprinzător de bună față de sectoare similare, muncitorești, dominate de cartiere dormitor construite în perioada comunistă.
Sectorul 3 pare o zonă foarte verde, cu vegetație generoasă atât în parcuri, cât și între blocuri, dar și cu infrastructură decentă și bine conectată la restul orașului.
Însă de niște ani buni încoace, în sector, fie la marginea lui, fie în interiorul unor cartiere deja consacrate, apar treptat insulițe de ansambluri rezidențiale noi, care contrastează vizibil cu ce s-a construit înainte. Vorbim despre două filosofii complet diferite de a construi și de a face urbanism (sau de a nu face), iar viitorul pare să se îndrepte, momentan, către un sector 3 mai betonat și neprietenos cu mediul.
PressOne a încercat să afle cum s-a ajuns aici și de ce, dar și ce este adevăr și ce este propagandă în campaniile media ale Primăriei conduse de Robert Negoiță.
Citiți articolul original pe
