post-title Concert Alexandrina Hristov @ Zodiar, Galati, 29 mai

Concert Alexandrina Hristov @ Zodiar, Galati, 29 mai

Concert Alexandrina Hristov @ Zodiar, Galati, 29 mai

Duminica, 29 mai 2011, incepand de la ora 21:00, Club Zodiar impreuna cu Magic FM, are placerea de a va invita la un super concert cu Alexandrina Hristov.
Alexandrina cântă și pictează de când se știe. Are 33 de ani și e mama unei fetițe de 12 ani, Valentina, căreia îi spune „îngerul meu păzitor”. A crescut la Chișinău ascultând rock rusesc și frecventând școala de muzică, unde a studiat pianul. Având un tată pictor, a copilărit printre pânze și culori. S-a simțit mereu în largul ei în atelierul tatălui.
La cinci ani a profitat de lipsa lui și în câteva minute a pictat peste lucrarea „cu munții” pe care acesta o pregătea pentru o expoziție: „Am făcut fuga la tablou, am luat culori pe degete și am pus acolo tot sufletul meu. Tata s-a întors, bineînțeles că a fost șocat, expoziția urma să fie în câteva zile, dar din câte știu a retușat puțin și a lăsat-o așa”. Primele compoziții muzicale le-a făcut la pian prin clasa a treia, pe tema anotimpurilor. Le cânta la școală, la examene sau concerte și, spre mândria părinților, le interpreta și acasă, când aveau oaspeți. Apoi s-a lăsat de școala de muzică, sătulă de ore și solfegii. S-a orientat spre Colegiul de Arte Plastice, urmat de Facultatea de Design din Chișinău. N-a părăsit însă muzica. „Eu cântam întotdeaua, doar că nu scriam cântece. Deși scriam versuri, mai mult în limba rusă”.
Își amintește că oamenilor le era rușine să vorbească românește: „Când eram copil, dacă vorbeai româna în curte când te jucai cu copiii, erai arătat cu degetul și lumea zicea că ești țăran”. A început să compună piese proprii, cu versuri în română, rusă și franceză, acum 11 ani, când era însărcinată cu Valentina (despre tatăl ei și despre viața de familie nu vrea să vorbească). A debutat în urmă cu patru ani într-un club din Chișinău și a apărut într-un scurt-metraj al unui regizor basarabean. El a recomandat-o Fundației Phoenix, care a chemat-o pe Alexandrina în București. A venit acum trei ani și n-a mai plecat. Avea la ea trei piese înregistrate în prealabil într-o noapte, într-un studio din Chișinău: „Printre flori”, „Roule Taxi” și „Fata merge pe jos”.
„Sunt un om fericit, un om liber, ce muncă! E plăcerea mea să fac asta. Azi pictura și muzica sunt modul meu de exprimare, ceea ce mă reprezintă”. Îi plac Bonobo, Morcheeba, Flunk sau Tori Amos. Se supără însă când îi spun că seamănă cu ea. „Degeaba ți se pare, chiar deloc nu aduc. Asta e așa, o ștampilă pusă deja. Dar nu-i adevărat, suntem cu totul și cu totul diferite”. Recunoaște că pianul o apropie de Tori Amos, dar câte fete cântă la pian? Foarte multe. „Mie mi se pare că sunt eu. Oricum nu avem cum să ne asemănăm cu altul pentru că suntem așa cum suntem. Diferiți”.

www.tabu.ro

Altii au citit si...