Am îmbătrânit zece ani, lecții după prima lună de război și Afganistanul lui Putin (Panorama)

Am îmbătrânit zece ani, lecții după prima lună de război și Afganistanul lui Putin (Panorama)

La intrarea în cea de-a doua lună a războiului pornit de Rusia în Ucraina, Europa a asistat la una dintre cele mai intense zile în plan diplomatic și politic de la începutul conflictului.

A avut loc, la Bruxelles, o trilogie de summituri – summit NATO, summit G-7 și prima parte a reuniunii Consiliului European. Prezent în capitala UE a fost până și președintele american, Joe Biden. Președintele Zelenski a avut încă un mesaj puternic și emoționant pentru aliații NATO, cum ne-a obișnuit deja zi de zi în ultima lună. De interes pentru România a fost și că Alianța Nord-Atlantică a aprobat grupul de luptă pe care l-am cerut poziționat în țara noastră, sub conducerea Franței. Asta înseamnă că NATO va avea opt astfel de grupuri de luptă. Au mai fost anunțate sancțiuni, Vladimir Putin ne-a anunțat că așteaptă să plătim în ruble gazul și petrolul rusești, dacă tot l-am sancționat atât și i-am prăbușit moneda națională și restricționat accesul la băncile și valutele străine.

Și totuși, ce rămâne la finalul zilei e nevoia unui pas înapoi, a unui moment de reflecție după această perioadă în care, după cum a scris și prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, timpul a trecut altfel și parcă ne-a îmbătrânit cu zece ani în patru săptămâni?

NEVINOVAȚII:

3.700.000 de refugiați ucraineni în Europa;

1.800.000 de copii ucraineni refugiați în Europa;

4.300.000 de copii ucraineni (jumătate din totalul de copii ai țării) pe drumuri;

78 de copii uciși în războiul din Ucraina (Kievul spune că bilanțul real este de 121);

64 de atacuri confirmate asupra unor spitale ucrainene;

58 de ambulanțe atacate de forțele rusești.

Ucraina rămâne o țară care refuză să plece capul în fața tancului, care s-a schimbat pentru totdeauna și care totuși mai găsește zi după zi forța de a se reinventa, pentru a supraviețui pericolului rusesc.

Despre legătura dintre Ucraina și lecțiile războiului sovietic din Afganistan scrie Foreign Affairs, într-un text cu titlul „Afganistanul lui Putin”. Concluzia textului e că, deocamdată, invazia ordonată de Putin în țara vecină e chiar mai dezastruoasă decât cea sovietică din Orientul Mijlociu, începută în 1979.

Citiți mai multe pe pagina Panorama.

Paradoxul românesc: securistul care a condamnat comunismul (Libertatea)

De miercuri este definitiv de trist, prin sentință a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Traian Băsescu a fost un jalnic colaborator al Securității ca poliție politică. A fost, așadar, ceea ce în popor se numește un „securist”.

Ca politician, Traian Băsescu se află într-o selectă companie, alături de Mircea Ionescu Quintus, Dan Voiculescu, Mona Muscă și mulți alții. Sunt în galeria marilor turnători ai neamului și istorici precum Boia sau Bălăceanu Stolnici, actori precum Puric, ziariști precum Roșca Stănescu și multe, foarte multe alte persoane.

Dar niciunul dintre turnătorii odioși ai Securității nu a ajuns atât de sus în ierarhia statului, niciunul, parcă, nu s-a autoproclamat autoritate morală supremă așa cum a făcut turnătorul cu numele de cod Petrov. scrie Patrick André de Hillerin, contributor Libertatea.

Ni se spune, zilele astea, că da, o fi turnat Traian Băsescu la Securitate, dar a și făcut multe lucruri bune.

În timpul celor două mandate ale sale, România a mers din criză politică în criză politică, începând chiar cu primele luni de după câștigarea alegerilor. În timpul mandatelor sale, România a trecut printr-o criză economică severă, pe care Traian Băsescu nici măcar n-a recunoscut-o vreo doi ani, că veneau alegerile.

În timpul mandatelor sale s-a atins apogeul cheltuielilor deșănțate din bugetul statului, fiind mai puțin important dacă se face ceva, atâta vreme cât banii ajungeau la firmele agreate de partid. În timpul mandatelor sale, Constituția a fost încălcată în mod repetat, în numele justiției și al anticorupției, iar serviciilor secrete li s-a dat dreptul de a abuza cu legea în mână, încălcând drepturi și libertăți fundamentale.

Da, Traian Băsescu a fost un jalnic colaborator al Securității, dar a și făcut. A făcut tot ceea ce a depins de el pentru a rămâne în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși oameni politici ai României.

Băsescu și puterea. Cazul Petrov (G4Media)

Pentru un animal politic pursânge ca Traian Băsescu, obișnuit toată viața să exercite puterea sub diferite forme, verdictul Înaltei Curți echivalează cu alungarea lui Zeus pentru totdeauna din Olimpul puterii simbolice, notează jurnalistul Dan Tăpălagă.

Ca europarlamentar, va fi izolat și probabil exclus din Partidul Popular European. Asupra sa va crește presiunea de a demisiona din Parlamentul European. Nu o va face, probabil, dar la Bruxelles va cădea în irelevanță. Până mai ieri era tratat cu deferența cuvenită foștilor președinți.

Ca fost șef de stat, pierde respectabilitatea și crediblitatea oferite de cele două mandate de președinte al României. Cine se mai uită azi în gura lui Petrov în afară de un minuscul nucleu dur de habotnici? Pierde și avantajele oferite de lege pe durata vieții: vila de protocol, indemnizația specială, protecția SPP, personal plătit, mașină de lux la dispoziție.

Fostul comandant de navă s-a cățărat după 89 pe catargul puterii până în vârf, a întors masa și a călărit sistemul în care și-a început cariera ca simplu colaborator.

Doar unul din rândul lor, crescut la școala fostei Securități, putea să demanteleze vechile rețele putrede de corupție din afaceri, politică și justiție și să le înlocuiască cu altele noi. Traian Băsescu a învins vechiul sistem de putere, iar noul sistem instalat cu mâna lui după aderarea României la NATO și UE l-a învins pe el. Acesta a fost rolul lui istoric: scoterea României din postcomunism. Sub el, România a executat un mare salt înainte.

Al doilea mandat a fost o catastrofă. Căzut sub dominația toxică a unei femei ambițioase și lacome, și-a distrus metodic propria moștenire. Băsescu a dorit să-și subordoneze total noul sistem de putere, să protejeze afacerile apropiaților săi și ale familiei sale.

Traian Băsescu a fost ultimul politician puternic, cu un grad ridicat de autonomie, instinct și inteligență native și care a avut capacitatea să impună decizii în momente de criză majoră.

După el, România a intrat în zodia mediocrităților politice, a executanților teleghidați de sistem. Azi, sistemul pare mai puternic decît era chiar pe vremea lui Traian Băsescu.

Integral, pe G4Media.