Începând de joi, 17 septembrie, la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, din strada Tecuci nr. 7, se va desfăşura KineDok, un nou proiect One World Romania, organizat în parteneriat cu alte 4 ţări (Cehia, Slovacia, Ungaria şi Croaţia).
Proiectul prezintă 12 filme documentare, difuzate concomitent, în peste 20 de spaţii neconvenţionale din 13 oraşe din ţară (Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Piatra Neamţ, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Timişoara). La Galaţi, cele 12 filme realizate în România, Polonia, Cehia, Slovacia, Olanda, Ungaria, Danemarca, Croaţia şi Rusia vor fi difuzate la Muzeul de Artă Vizuală, în fiecare joi,de la ora 18.00, în perioada 17 septembrie – 3 decembrie. Proiecţiile vor fi urmate de dezbateri cu publicul şi cu invitaţii. Intrarea la aceste evenimente este liberă.
Astfel, pe 17 septembrie, de la ora 18.00, va fi proiectat filmul Epuizaţi, regizat de Borut Šeparović, în 2014. „ Epuizaţi” este un film despre cele mai importante momente ale vieţii. Protagoniştii filmelor sunt persoane cu vârste peste 55 de ani – cei care au trăit peste 30 de milioane de minute. Filmul arată audiţiile şi procesul de realizare a unei piese de teatru şi a unui documentar. Personajele sunt provocat să vorbească despre cele mai importante minute din viaţa lor într-un număr de secunde egal cu vârsta lor. Vorbesc despre viaţă şi moarte, fericire şi durere cu o onestitate brutală. “Epuizaţi” arhivează procesele în care protagoniştii devin mai mult decât indivizi adunaţi la întâmplare: trebuie să înfrunte împreună decadele propriei tăceri şi să-şi asume responsabilitatea pentru lumea în ruine pe care o lasă moştenire noilor generaţii.
În data de 24 septembrie, galatenii vor putea viziona filmul „Aici…adică acolo”, un documentar despre copii şi părinţi, regizat de Laura Capatana Juller, în România. Acest film spune povestea a două fete din Maramureş, Ani şi Sanda, care au crescut cu bunicii. Părinţii lor lucrează în Spania, ca mulţi alţi români. Când au plecat, viitorul lor părea promiţător : cu banii câştigaţi în Spania voiau să construiască o casă în care toată familia să trăiască fericită. După mai mult de 10 ani, lucrurile nu s-au desfăşurat chiar aşa cum plănuiseră, iar casa cea mare este departe de a fi terminată.
Pe 1 octombrie, poate fi vizionat filmul “Sugar Blues”, o poveste tragicomică, vibrantă şi emoţională, despre lupta unei mame împotriva mafiei globale a zahărului. Regizoarea care suferă de diabet de sarcină este obligată să renunţe la zahărul rafinat. Resimţind simptomele sevrajului, îşi dă seama cât este de dificil. Zahărul este peste tot, de la chifle şi pâine la semipreparate şi bere. Se găseşte în conservele de legume, în chipsuri şi cârnaţi, chiar şi în ţigări, precum şi în publicitate şi politică. Regizoarea investighează impactul sutelor de ani de consum de zahăr asupra indivizilor şi societăţii. Ea descoperă puterea imensă pe care această pudră albă a avut-o de-a lungul timpului până în zilele noastre. Descoperă legături între disfuncţiile mentale sau comportamentale şi consumul excesiv de zahăr. Filmul combină observaţia ştiinţifică şi documentarul social cu situaţii documentare din viaţa reală.
La data de 8 octombrie este programată pelicula „Recidiva”, regizată de Miro Remo, în care doi recidivişti îşi evaluează trecutul, într-una dintre cele mai bine păzite penitenciare din Slovacia, şi privesc spre viitor întrucât se apropie ziua eliberării. Cum arată întregul proces şi ce se aşteaptă Zlatko şi Miro să găsească în afara închisorii după ani de zile ? Ies din închisoare cu mâinile goale, fără educaţie şi cu cazier. Au o familie complicată şi niciun prieten care să le fie model şi care să-i ajute să se integreze şi să aibă o viaţă normală. Derutaţi, observă schimbările care au avut loc între timp – femeile, maşinile, moda, smart-phone-urile, totul s-a schimbat, dar ei au rămas aceiaşi. O poveste despre reintegrarea recidiviştilor şi despre ce înseamnă să fii blocat într-un cerc vicios.
Pe 15 octombrie va fi proiectat „Bucureşti unde eşti ?”, un documentar impresionant despre oameni devastaţi şi impulsivi, confuzi şi curajoşi în acelaşi timp, dar şi despre o revoluţie care se transformă într-o absurditate tragică. La 23 de ani de la Revoluţia română, oamenii sunt din nou pe străzile din Bucureşti, recucerind spaţiul public. Regizorul urmăreşte poveştile lor timp de un an, de la prima zi a protestelor până la ultima zi a referendumului împotriva Preşedintelui Băsescu. Un documentar incisiv despre oameni devastaţi şi impulsivi, confuzi ?i curajo?i în acelaşi timp. Şi despre o revoluţie care se transformă într-o absurditate tragică.
Pe 22 octombrie va fi proiectat filmul „Fericiţi până la adânci bătrâneţi”, în care producătoarea Tatjana Božić se scufundă în propriul trecut şi face o călătorie caleidoscopică prin foştii ei parteneri pentru a realiza ce e în neregulă cu ea. Atunci când Tatjana Božić îşi găseşte pentru a suta oară dragostea vieţii sale iar lucrurile o iau din nou pe o pantă descendentă, ea se hotărăşte să întoarcă pagina. Relaţia aceasta trebuie să meargă! Tatjana îşi vizitează cinci dintre foştii iubiţi la Moscova, Hamburg, Londra şi Zagreb pentru a afla de ce toate aventurile ei amoroase eşuează. Cu o doză sănătoasă de autoironie, dar şi cu o profundă pasiune, Tatjan îşi dezvăluie relaţiile trecute şi îşi confruntă foştii iubiţi şi pe sine cu complexităţile iubirii contemporane. Documentarul este un film confrontaţional, emoţional, dar totodată umoristic, în care fiecare se recunoaşte cu uşurinţă, în timp ce producătoarea caută cu sârguinţă sfântul graal al dragostei, încununat de acel „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!”
Pe 29 octombrie, poate fi vizionat filmul „Normalizarea”, o versiune slovacă a filmului „The Thin Blue Line”, care repovesteşte dispariţia şi crima neelucidată a unei tinere, ce a avut loc cu treizeci de ani în urmă. Cazul a fost mediatizat de presa comunistă iar în cele din urmă şapte indivizi au fost găsiţi vinovaţi pentru odioasa crimă. Aceştia susţin acum că sunt nevinovaţi. O poveste despre dreptate ?i despre felul în care justi?ia poartă pe umeri povara unui trecut încă tulbure.
La data de 5 noiembrie, este programat filmul „Sânge”, care ilustrează circuitul vieţii prin oameni şi prin sângele lor.
Pentru unii oameni din Rusia contemporană, donarea sângelui este singurul mod de a face bani. Un centru mobil de donare a sângelui traversează oraşele mici ca un circ ambulant. Rusia nu duce lipsă de donatori : bătrânii, tinerii, şomerii şi pensionarii se aşază la cozi aşteptând să fie preluaţi de asistentele tenace şi amabile. Statul plăteşte 850 de ruble pentru o jumătate de litru de sânge, echivalentul a 15 euro. Pentru mulţi acesta este singurul venit. Filmul pulsează de viaţă ca sângele care curge prin artere. Chirurgii salvează vieţi în timp ce sângele oamenilor sărmani se scurge din ei, realizând o metaforă puternică a societăţii ca întreg.
Pe 12 noiembrie va fi proiectat filmul „Lumea lui Daniel”, despre un om ale cărui înclinaţii îl aruncă în afara societăţii.
Daniel este un tânăr student şi scriitor. Daniel este, de asemenea, pedofil. Este îndrăgostit şi nu îşi ascunde orientarea sexuală nici măcar în faţa părinţilor băiatului pe care îl iubeşte. Daniel nu a făcut rău nici unui copil, dar pornirile lui rămân o problemă gravă şi niciun părinte nu le poate accepta. Filmul prezintă suişurile şi coborâşurile din vieţile acestor oameni. Este un portret al lui Daniel şi al pedofililor cehi. Filmul spune povestea unei lupte constante de a se împăca nu doar cu societatea ci şi cu sine.
Pe 19 noiembrie urmează filmul „Joanna”, o poveste despre relaţii, tandreţe, dragoste şi consideraţie. Mulţi oameni urmăresc blogul Joannei pentru că aici învaţă să fie atenţi şi veseli. Joanna îşi descrie viaţa de zi cu zi cu o onestitate şi o precizie copleşitoare. Dorinţele ei sunt simple: o excursie cu familia la lacuri; planurile sale sunt pe termen scurt: să îşi vadă fiul mergând prima oară pe bicicletă. Diagnosticată cu o boală incurabilă, Joanna îi promite fiului ei că va face tot ce-i stă în puteri ca să trăiască mai mult. Pune pe hârtie tot ce ar fi vrut să-l înveţe când ar fi crescut. Cu o poezie vizuală extraordinară, documentarul descrie momentele simple şi semnificative din viaţa de familie a Joannei. Puţinele cuvinte spuse şi cele nerostite niciodată creionează mesajul filmului, puternic şi totodată extrem de subtil.
În data de 26 noiembrie este programat filmul „Turneul de la Besence”, în care este vorba despre satul unguresc Besence, care are doar 126 de locuitori cu un şomaj de 98%. Primarul decide să pună satul său amărât pe hartă. Aplică pentru fonduri şi reuşeşte să obţină bani pentru două proiecte : un proiect horticol şi un teren de tenis. După deschiderea oficială şi inaugurarea terenului, Kari, antrenorul îşi face apariţia în sat împingând un căruţ de cumpărături plin de mingi şi rachete de tenis. Primul sezon de tenis începe în forţă. Până la urmă, e mai bine decât să tot aştepţi un loc de muncă. Scenele din viaţa satului alternează cu grijile de zi cu zi, grija banilor, a locului de muncă şi bineînţeles, a tenisului. Vara în Besence trece uşor, relaxat. Dar nu durează mult până ce apar tensiuni în jurul terenului. Vor reuşi primarul şi Kari să lanseze Turneul de la Besence ?
La data de 3 decembrie va putea fi vizionată ultima proiecţie dincadrul acestui proiect şi anume: „1989”, o dramă politică despre căderea Cortinei de Fier, în care un tânăr tehnocrat necunoscut, Miklós Neméth, este pus în funcţia de prim ministru al Ungariei. El trebuie să salveze economia aflată într-o stare deplorabilă. De aceea, decide să taie din bugetul de stat cheltuielile pentru aparatul de control al graniţelor, pe cât de masiv, pe atât de costisitor. În curând va afla că decizia îl pune în faţa unor adversari puternici şi a comuniştilor de modă veche. În acelaşi timp, un cuplu de tineri din Germania de Est, încurajat de zvonurile conform cărora graniţa Ungariei cu Austria va fi deschisă câteva zile pentru desfăşurarea unui picnic pan-european, la fel ca mii de locuitori ai Germaniei de Est, decid să încerce să scape. Cei doi sunt însă prinşi în jocurile politice pentru putere ce se desfăşoară în spatele uşilor închise din Blocul Estic. Tânărul este împuşcat la graniţă.
